Mobilități de studiu ERASMUS - Facultatea de Litere - UAIC

Erasmusul a fost pentru mine ca o paletă de culori. Fiecare experiență – o nouă nuanță, caldă sau rece, pictată cu grijă pe pânza vieții mele. Tocmai s-a încheiat a doua mea mobilitate Erasmus la Paris, un an universitar la Sorbona. Am evoluat extraordinar de mult. Mă consider o persoană complet nouă față de acum un an. Franceza mea și capacitatea de adaptare s-au îmbunătățit colosal, am trecut peste momentele de singurătate și peste birocrația franceză cu bine, iar dacă aș avea o hartă pe care să pot bifa toate locurile din care am întâlnit studenți, aș bifa cel puțin 50 de țări. Toate acestea m-au schimbat enorm și m-au ghidat spre cea mai bună versiune a mea de până acum. Erasmusul a devenit un punct cronologic pe linia vieții, acum totul împărțindu-se în Înainte și După. Sorbona va fi întotdeauna în sufletul meu, căci o parte din inima mea va aparține mereu ei... Cursurile au fost la fel de interesante ca în primul semestru – ore de dans, ateliere de literatură franceză și ficțiune...

Experiența Erasmus reprezintă o rampă de lansare pentru dezvoltarea personală. Adaptarea la un nou mediu și o nouă limbă, comunicarea cu alte culturi, integrarea în grupurile sociale ERASMUS, excursiile (în țară și în afara țării ERASMUS), cursurile de facultate sunt un mix pentru a-ți deschide mintea spre orizonturi noi și a accepta provocări fără rețineri. Patrisia-Ioana LUNGU Studentă anul II Limbă și literatură engleză - Limbă și literatură română Mobilitate Erasmus+ de lungă durată la  Universitatea din Alicante Spania semestrul II 2024-2025

Este ciudat când plec de-acasă Căci sufletul, înaintea mea mi-a pictat Un drum pe care trebuia să-l străbat Cu 2 valize, în care mi-am împachetat Viața cea frumoasă. Este ciudat când plec de-acasă, O nouă forfotă de oameni În loc să mă înece, mă acompaniază Și-mi spun: Bine-ai venit acasă! Bosforul pe timp de ultimă noapte licărea Și fiecare trăire euforică sau dulce-acrișoară În unde luminoase le reflecta Acolo unde se vedea și chipul celei care eram odinioară. "Al tău spirit încă se plimbă prin Topkapı Cu ceaiul în mână, admirând trecătorii Străzilor pestrițe din Kadıköy le este dor de tine, Cum îi este dor și malului mării. Să nu îi uiți pe cei care te-au cinstit Cu care, în noua ta casă ai crescut Pe cei care cu tine un mic dejun turcesc au servit Luându-te în brațe acum la plecare, deși a durut." Și este ciudat când plec de-acasă Să îmi privesc de sus orașul ce m-a adăpostit Și de care m-am îndrăgostit Realizând Că peste tot este acasă! Am încercat să îmi caut cuvintele ...

Mobilitatea mea in Volda, Norvegia. Un sentiment unic pe care nu-l pot compara cu nimic din ce am trăit anterior. Am decis să plec cu o mobilitate Erasmus+ din dorința de a lua parte la unica experiență de a studia în altă țară, complet diferită de ceea ce îmi era familiar. Fiind singurul student venit de la facultatea mea, ba chiar din România știam că mă voi confrunta cu situații mai puțin cunoscute, că voi fi singură și va trebui să găsesc o cale să mă descurc într-o țară a cărei limbă nu-mi era deloc cunoscută. Au existat momente mai puțin ușoare în care dorul de casă își spunea cuvântul, însă momentele bune au dominat peste ele. Respectul pe care l-am întâlnit în sistemul educațional, căldura profesorilor, spațiul oferit de organizațiile studențeștii cu activități menite să ne conecteze și să facă timpul petrecut acolo cât mai plăcut, oamenii cu care împart amintiri, peisajele minunate cu care am fost binecuvântată să mă trezesc în fiecare dimineață, aventurile, râsetele, căldura ...