Teodora-Sofia POPA - Istinye University, Istanbul, Turcia
Este ciudat când plec de-acasă
Căci sufletul, înaintea mea mi-a pictat
Un drum pe care trebuia să-l străbat
Cu 2 valize, în care mi-am împachetat
Viața cea frumoasă.
Este ciudat când plec de-acasă,
O nouă forfotă de oameni
În loc să mă înece, mă acompaniază
Și-mi spun: Bine-ai venit acasă!
Bosforul pe timp de ultimă noapte licărea
Și fiecare trăire euforică sau dulce-acrișoară
În unde luminoase le reflecta
Acolo unde se vedea și chipul celei care eram odinioară.
"Al tău spirit încă se plimbă prin Topkapı
Cu ceaiul în mână, admirând trecătorii
Străzilor pestrițe din Kadıköy le este dor de tine,
Cum îi este dor și malului mării.
Să nu îi uiți pe cei care te-au cinstit
Cu care, în noua ta casă ai crescut
Pe cei care cu tine un mic dejun turcesc au servit
Luându-te în brațe acum la plecare, deși a durut."
Și este ciudat când plec de-acasă
Să îmi privesc de sus orașul ce m-a adăpostit
Și de care m-am îndrăgostit
Realizând
Că peste tot este acasă!
Am încercat să îmi caut cuvintele pentru a descrie tot ce am trăit pe parcursul acestei mobilități, însă versurile mele mi-au cam luat-o înainte. Nenumărate și eterne mulțumiri!