Maria-Emanuela DUMITRAȘCU - Universitatea Sorbona, Paris, Franța
Erasmusul a fost pentru mine ca o paletă de culori.
Fiecare experiență – o nouă nuanță, caldă sau rece, pictată cu grijă pe pânza vieții mele.
Tocmai s-a încheiat a doua mea mobilitate Erasmus la Paris, un an universitar la Sorbona.
Am evoluat extraordinar de mult. Mă consider o persoană complet nouă față de acum un an. Franceza mea și capacitatea de adaptare s-au îmbunătățit colosal, am trecut peste momentele de singurătate și peste birocrația franceză cu bine, iar dacă aș avea o hartă pe care să pot bifa toate locurile din care am întâlnit studenți, aș bifa cel puțin 50 de țări. Toate acestea m-au schimbat enorm și m-au ghidat spre cea mai bună versiune a mea de până acum. Erasmusul a devenit un punct cronologic pe linia vieții, acum totul împărțindu-se în Înainte și După.
Sorbona va fi întotdeauna în sufletul meu, căci o parte din inima mea va aparține mereu ei... Cursurile au fost la fel de interesante ca în primul semestru – ore de dans, ateliere de literatură franceză și ficțiune, istoria cinematografiei etc. Profesorii au fost întotdeauna înțelegători cu studenții Erasmus, ajutându-ne să nu ne simțim depășiți de situație. Însă adevărul este următorul: TU ești creatorul experienței tale. Depinde de tine dacă te vei împotmoli în fața obstacolelor sau dacă le vei lua drept lecții și vei merge mai departe.
Spun cu inima deschisă că aș mai fi stat încă pe atât, că aș repeta experiența cu un DA fără ezitare. Acum am amintiri peste amintiri, la care nici nu aș fi visat vreodată – picnicuri lângă Turn, dansat Brașoveanca cu mexicani, cântat imnul fiecărei țări prezente, discuții în franceză pe malul Senei, lacrimi și scrisori de la revedere...
Deja îmi e dor de toți prietenii mei de acolo, care acum s-au împrăștiat, fiecare, într-un alt colț al lumii. Mi-au promis că ne vom revedea cândva, iar unii deja își planifică viitoarele excursii în România.