Mariana Elena ARBĂNAȘ - Universitatea din Padova, Italia
Nu știam la ce să mă aștept înainte să plec din țară pentru un semestru. Desigur că îmi imaginam scene dramatice, lucruri peste măsură de incredibile la care urma să fiu martoră. Mutarea, oricât de scurtă, însemna o țară nouă, o altă cultură și limbă, persoane incredibile din toată lumea aceasta pe care să le cunosc. Așa a și fost.
Nu pot nega obstacolele de care am dat, necazuri sunt și dincolo de graniță. Am fost nevoită să mă descurc, în afara campusului în care fierbea limba engleză, în italiană. Sistemul educațional a fost, de asemenea, incredibil de diferit. Acolo nu am avut parte de curs separat de seminar, sau orare primite de-a gata, ci de un sistem total digitalizat. Nu m-am pierdut neapărat prin coridoarele universității, ci mai degrabă prin aplicațiile sale.
Cred că cel mai mult am apreciat legăturile sociale realizate în perioada mobilității. Am auzit despre tradiții de nume din Japonia, am împărțit plăcinte turcești între cursuri, am văzut imagini cu festivalul luminii Diwali din India și am vorbit cu oameni din toate părțile lumii. Nu doar am luat, ci am și dat înapoi din propria mea experiență culturală din România. Le-am prezentat costumul popular pe care l-am avut cu mine în mobilitate, am împărtășit muzica specifică și tradiții, precum și câteva cuvinte. În momentele acelea am simit pentru prima dată dorul de casă și de limbă, de oamenii care mă pot înțelege la un alt nivel. Unul dintre cele mai îndrăgite momente a fost întâlnirea aleatorie cu o româncă pe holul universității, care mă întrebase în italiană de o anume sală. Atunci am realizat că nu sunt atât de singură pe cât credeam.
În urma vizitării acestor locuri uluitoare din nordul Italiei, unde am văzut arhitectură inedită, picturi și sculpturi impresionante la aproape orice colț de stradă, unde am văzut mormântul lui Dante și măștile carnavalului venețian, am ajuns să îmi văd propria țară cu alți ochi. Am devenit obișnuită cu locul în care m-am născut și am crescut, atât de mult încât am uitat uimirea primei descoperiri. Castelele, bisericile, poate chiar cultura întreagă devenise ceva obișnuit. Doar atunci când am văzut entuziasmul celorlalți studenți, curiozitatea de a afla mai multe despre locul din care provin, dar și după propria observație cu privire la comportamentul meu în acea țară străină, am ajuns să îmi apreciez cu adevărat originea. Presupun că asta este una dintre cele mai importante concluzii în urma mobilității Erasmus, anume faptul că locuiesc într-o țară frumoasă pe care ar trebui să o apreciez mai mult.
Mariana Elena ARBĂNAȘ
Studentă anul II
Limbă și literatură română - Limbă și literatură englezăMobilitate de lungă durată la Universitatea din PadovaItalia
semestrul I 2024-2025
