Ilinca Aurora ILIE - Universitatea din Salamanca, Spania
"Quien quiera aprender que vaya a Salamanca". Cam așa sună un bine cunoscut refren ce străbate spațiul iberic de existență culturală. Pe baza a similare considerente gnoseologice am ales și eu să studiez la Universidad de Salamanca, prima și deci cea mai veche universitate din Spania, fapt ce nu a putut decât să îmi surâdă în calitate de studentă la prima universitate din România. O asemenea legătură nu mi s-a părut o simplă coincidență, ci mai degrabă un semn al unei predestinări pe care nu îl puteam ignora. Desigur, faima și prestigiul acestei instituții spaniole de studiu superior nu erau străine de mine nici în anul întâi de facultate, când abia începeam să cunosc, inițial timid, mai apoi cu interes deplin, cultura și filologia hispanică. Iată-mă deci în semestrul al doilea din anul întâi de facultate aplicând pentru o bursă Erasmus+ de studiu în Salamanca, decizie care s-a dovedit a fi una dintre cele mai inspirate pe care le-am făcut în viața mea, pe care la acel moment cei doar 19 ani trăiți nu mi-au oferit o oportunitate de o asemenea anvergură, în același timp accesibilă, și cu un asemenea potențial de creștere, de maturizare și de cizelare atât personală, cât și educațională și chiar lingvistică.
Am ajuns în Salamanca la începutul lunii septembrie, cu câteva săptămâni înaintea începerii primului semestru de facultate, după un lung drum Iași - Madrid - Salamanca. Acesta a reprezentat în același timp începutul primei mele plecări de lungă durată de acasă și nu în orice fel, ci pe cont propriu. Însemnătatea unui asemea moment este deci incomensurabilă. Am stat în primul semestru de facultate la unul dintre căminele universității, Colegio Mayor de Oviedo, unde am trăit, mâncat, conviețuit și interacționat cu studenți atât spanioli, cât și internaționali, ceea ce mi-a favorizat într-o considerabilă măsură familiarizarea cu orașul Salamanca și cu implicațiile studenției în viziunea pur spaniolă.
Începerea cursurilor a însemnat însă adevărata integrare și înțelegere propriu-zisă a mersului lucrurilor în tot ceea ce ține de orașul, viața și studiul în Salamanca. Facultatea de filologie, cu al ei impunător Colegio de Anaya, vecin al impresionantei catedrale ale orașului, reprezintă de departe cel mai frumos campus al universității, fiind și o adevărată emblemă a orașului. Cu siguranță că această clădire istorică impresionantă este unul dintre motivele pentru care studenții facultății de filologie vin cu atâta plăcere la facultate.
Cursurile, cu precădere cele de spaniolă, au reprezentat o adevărată provocare. Mi le-am ales strategic în baza unul nivel consistent de dificultate, însă perfect pentru susținerea unui progres accelerat în ale studiilor de hispanistică și în ale stăpânirii cu încredere a limbii spaniole, pe care am început să o studiez abia la facultate. Astfel, am urmat de-a lungul anului petrecut în Salamanca unele dintre cele mai importante cursuri pe care orice veritabil student de filologie spaniolă trebuie să le parcurgă conștiincios, cu simț de răspundere: introducere în literatura hispanoamericana, Literatura de Los Siglos de Oro I și II (adică atât Renaștere, cât și Baroc, unde de altfel se înscrie opera de căpătâi a culturii spaniole, Don Quijote de la Mancha, asupra studiului său oferindu-se o deosebită rigurozitate, o anticipată atenție și o prețuire specială), Morfologie, Sintaxă și un amplu curs de limbă unde am studiat de la elemente de istoria limbii până la sexism lingvistic și ludolingvistica. Acest parcurs academic a fost unul complex, dificil, în care nu au lipsit, se prea poate, momentele în care "am dat de greu" (să dai două examene grele de limbă spaniolă, unul de morfologie și unul de sintaxă, în aceeași zi nu e puțin lucru), însă după care "am răzbit eu cumva la lumină", chiar cu relativ succes. Dar pot spune cu certitudine că universitatea își merită pe deplin prestigioasa reputație date fiind calitatea înaltă a învățăturii și implicarea unor profesori ce prețuiesc exigența și valoarea studiului temeinic, însă ce nu lasă deoparte importanta relație student-profesor, care rămâne deschisă și a cărei valorificare prin schimb de idei și întrebări este permanent încurajată. Nu este deci de mirare că datorită acestor cursuri, între altele, am progresat semnificativ în ceea ce privește cunoștințele mele de limbă spaniolă.
Orașul în sine are, de asemenea, foarte multe de oferit. Este un oraș studențesc, în timpul anului fiind cutreierat în mare parte de studenți ce îl umplu de energie și de viață. Nu ai cum să te plictisești într-un asemenea oraș, pe care îl descoperi iar și iar într-o formă aproape inepuizabilă. La prima vedere, Salamanca te cucerește cu arhitectura sa medievală specifică, clădirile de o incontestabilă importanță culturală, printre care se înscrie, desigur, renumita universitate, faimosul și pitorescul râu Tormes ce îl străbate, șamd. Firește, posibilitățile culturale, de la expoziții la concerte și manifestări artistice diverse în Plaza Mayor și oportunitățile de distracție tipic studențești sunt nelipsite, ba chiar de-a dreptul inevitabile.
Lăsând la o parte această latură academică, fundamental importantă într-o asemenea mobilitate prin definiție de studiu, însă care nu reprezintă în totalitate măsura succesului unei experiențe memorabile, pot spune că și din punct de vedere social am avut o mobilate Erasmus absolut strălucită, de la numeroasele prietenii pe care le-am legat cu persoane din diverse țări, până la memorabilele amintiri cu care am rămas și pe care le voi prețui etern. Totodată, datorită acestei experiențe am avut fericita șansă să călătoresc cu ușurință în mai multe locuri din Spania și din Portugalia, atât pe cont propriu, cât și cu asociații dedicate studenților Erasmus. Pe lângă Salamanca, am ajuns, deci, în Segovia, Toledo, Madrid -pe care l-am vizitat în repetate rânduri grație unui abonament de tren pentru studenți între Salamanca și Madrid ce s-a dovedit a fi din punct de vedere financiar un adevărat chilipir dat fiind imensul potențialul pe care îl oferă-, Valencia, Ibiza, Porto și Aveiro. Sunt evident infinit recunoscătoare pentru aceste oportunități de călătorie, pe care cu siguranță nu le-aș fi putut valorifica cu aceeași accesibilitatea (inclusiv financiară) dacă nu eram studentă Erasmus în Spania și pe care le consider excelente și absolut necesare forme de cunoaștere autentică, după cum de altfel declară chiar oamenii de cultură umaniști, pe care, iată, am avut ocazia să îi studiez chiar în Salamanca în cadrul cursului de literatura de los Siglos de Oro.
Pentru a conchide acestă scurtă elogiere a experienței mele în Salamanca, care s-a dovedit a fi totală și valoros transformatoare din toate punctele de vedere, pot spune că recomand cu încredere oricărui student care cochetează chiar și reticent sau temător cu ideea de a aplica pentru o bursă de studiu Erasmus să nu rateze această oportunitate care am certitudinea că îi va schimba viața ireversibil, însă în cel mai frumos mod cu putință.